Prima pagină › Natură vezi toate articolele din Natură › Natură Privighetorile: popas printre reginele nopţii

Privighetoarea este o pasăre uitată cumva în zilele noastre, dar preţuită de-a lungul timpului pentru glasul său melodios. Îmbrăcată într-un penaj modest, această mică zburătoare a fost dintotdeauna privită drept pasărea simbol a romantismului. Pentru vocea sa frumoasă, trilurile spontane şi creative, privighetoarea a fost mereu o sursă de inspiraţie pentru numeroşi poeţi şi muzicieni. Astăzi, pasărea care era ţinută odinioară în colivii de aur de către regi şi împăraţi, a ajuns să-şi vadă ameninţată existenţa de cruzimea şi lăcomia omului.

Cine cântă noaptea la fereastra ta?

Ei bine, norocoşii care trăiesc în mijlocul naturii, precum şi cei care se bucură de prezenţa unui parc sau a unui petic verde lângă bloc, se mai pot bucura în nopţile de primăvară-vară de minunatele triluri ale privighetorilor. Pasărea responsabilă de momentele de neuitat oferite gratis, este aşa numit-a privighetoare comună (Luscinia megarhynchos) cum au denumit-o şi oamenii de ştiinţă.

 

Considerată de primii ornitologi drept o rudă apropiată a sturzilor, privighetoarea a fost inclusă recent în familia Muscicapidae în urma unor cercetări care au vizat bagajul ADN al micii păsări.

 

Este o pasăre mică, mai mică chiar decât o vrabie. Atinge o lungime de 15-16 centimetri şi are un colorit modest, de un maron-crem şters pe tot trupul, cu excepţia cozii care are o uşoară nuanţă roşiatică. Privighetoarea este prin definiţie o pasăre migratoare de vară care cuibăreşte în zonele cu păduri şi tufişuri din aproape toată Europa cu excepţia nordului extrem, precum şi în sud-vestul Asiei.

Toamna, pasărea cu cântec minunat migrează spre sudul Africii de unde se întoarce primăvara în locurile ei de cuibărit.

 

Pe baza studierii unor populaţii de privighetori din Germania, ornitologii au stabilit în linii mari tipul de habitat preferat de aceste păsări cântătoare pe perioada când cuibăresc în Europa. Prin urmare teritoriul lor este situat la altitudini de maxim 400 metri, volum de precipitaţii anuale mai mic de 750 mm, temperatura medie de peste 14 grade în timpul perioadei de cuibăriri, şi peste 20 zile pe an în care temperatura să depăşească 25 grade Celsius.