Din cele mai vechi timpuri, oamenii au privit animalele ca pe nişte surse de profit. Exploatate în fel şi chip, vânate, domesticite sau vândute, animalele, fie ele domestice sau sălbatice, au avut un rol important în viaţa noastră. Un rol mai aparte au la ora actuală hienele şi babuinii din Africa. Redutabilele animale sunt folosite drept mijloace de distracţie şi chiar argumente forte ale recuperatorilor şi interlopilor locali. Grupurile de indivizi care hoinăresc cu hiene feroce în lanţ şi babuini pe scutere atrag privirile oricui ajunge pe acele meleaguri. Cât despre drepturile animalelor sălbatice, orice discuţie se
naşte deja moartă. În Nigeria oamenii au alte griji şi preocupări...
Comportamentul său nu a făcut decât să-i înspăimânte pe oameni de-a lungul timpului. Dacă pe timpul zilei, hienele sunt timide în prezenţa oamenilor, evitând să să apropie de ei la o distanţă mai mică de circa 30 metri, noaptea este cu totul şi cu totul altă poveste. Hienele prind curaj şi intră în sate în căutare de hrană, vizate fiind în primul rând animalele domestice.
Nici oamenii nu sunt cruţaţi. Deşi incidentele în care hienele răpesc şi devorează oameni sunt considerate a fi rare, experţii consideră că astfel de cazuri sunt în realitate mult mai dese decât de crede, dar multe nu ajung la urechea autorităţilor deoarece se petrec în zone izolate şi sărace. Au existat şi cazuri de aşa numiţi „mâncători de oameni” printre hiene, cum este cazul perechii de hiene pătate specializate în vânătoarea oamenilor din Malawi, în anul 1962.
.jpg)
Înainte să meargă în sălbăticie să captureze puii de hienă, oamenii beau o poţiune din ierburi şi îşi toarnă pe trupuri cantitatea rămasă. Cu ajutorul câinilor de vânătoare se aventurează în savanele şi peşterile din nordul Nigeriei. Când câinii dibuiesc o vizuină, oamenii gonesc hienele adulte şi intră în vizuină. Puii capturaţi sunt duşi apoi în sate, unde au parte de un dresaj specific care durează aproximativ două luni.
„După ce scoatem puiul de hienă din vizuină, acesta se zbate, urlă şi muşcă deoarece nu este obişnuit cu oamenii. Atunci îi îndesăm pe gât un leac tradiţional a cărei reţetă este secretă. După ce a înghiţit leacul, puiul se linişteşte şi ne va fi supus pentru toată viaţa”, declară Abdullahi Ahmadu, un proprietar de hiene din satul Malumfashi, statul Katsina din Nigeria. Abdullahi se ocupă de capturarea şi dresarea hienelor încă de la vârsta de 15 ani, când a preluat „afacerea” tatălui său.
Astăzi, împreună cu fratele său mai mic Yahaya şi alţi membri ai tribului, dresorul călătoreşte prin toată Nigeria acompaniat de trei hiene, patru babuini şi doi pitoni de stâncă.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au privit animalele ca pe nişte surse de profit. Exploatate în fel şi chip, vânate, domesticite sau vândute, animalele, fie ele domestice sau sălbatice, au avut un rol important în viaţa noastră. Un rol mai aparte au la ora actuală hienele şi babuinii din Africa. Redutabilele animale sunt folosite drept mijloace de distracţie şi chiar argumente forte ale recuperatorilor şi interlopilor locali. Grupurile de indivizi care hoinăresc cu hiene feroce în lanţ şi babuini pe scutere atrag privirile oricui ajunge pe acele meleaguri. Cât despre drepturile animalelor sălbatice, orice discuţie se naşte deja moartă. În Nigeria oamenii au alte griji şi preocupări...
0 comentarii: